- Pensiunea Maria - cazare - Chișcău - Peştera Urşilor -

Cuvânt înainte

 

   Rareori, ce-i drept, ne este dat să auzim de “Raiul pe Pământ”. Ei bine, zona Chişcău, Peştera Urşilor, Padişul, Peştera Meziad, Peştera Scărişoara, pentru a închide cercul sunt unele dintre locurile care pot să justifice un asemenea apelativ. Probabil că aici Dumnezeu şi-a deşertat sacul cu frumuseţi. Frumuseţi la care râvnim cu toţii – turişti sau oieri, comercianţi sau căutători de zăcăminte.

 

  Cele trei pesteri, Ursilor, Meziad, Scărişoara sunt de o frumuseţe rar întâlnită, formaţiuni stalactitice care sunt aici, aşa numitele baldachine, ce pot fi întâlnite în puţine peşteri din lume dau un aspect fermecător. Atmosfera de basm este întregită de stalagmitele fosile, extrem de dantelate şi având grosimi de peste 1m, de stalactitele excentrice, foarte rare, provocate de deplasarea coloanelor de picături alimentare, de stalactitele de tip „macaroane” ori de depunerile numite “vermiculaţii”, printre cele mai frumoase aflate în peşterile  din România. Diversitatea stalagmitelor sub forma de statuete, pagode animale fabuloase, lasă câmp liber imaginaţiei fiecărui vizitator.

 

  Apusenii, Bihorul şi Padişul au o “Piaţă Centrală” de mare atractivitate care se cheamă Cetăţile Ponorului. Nu este om să nu fi ajuns în Apuseni fără să descopere mirifica cetate. Apele care coboară de pe înălţimile învecinate îşi dau întâlnire în Platoul carstic Padiş, sau, cum îi mai spun unii specialişti într-o veche polie. Apele marcate cu fluoresceină dispar în subteran şi reapar în Poiana Ponorului, deasemenea o polie. Istoria se repetă: sorburile din Poiană înghit apele, le drenează în subteran spre DOLINELE din Cetăţile Ponorului. De aici apele ocupă triumfător (ca şi cum ar fi cucerit “Cetăţile”) imensa galerie a peşterii de la Cetăţile Ponorului: cu tavane la peste 100 m înălţime, râul subteran, înscrie după un drum de peste 1 km, 19 cascade şi lacuri. Acum Cetăţile îşi arată întâietatea şi tavanul coboară până să atingă oglinda apei: un sifon carstic opreşte continuarea explorării. Încă o jumătate de kilometru de galerie subterană necunoscută şi apele ies pentru totdeauna la soare prin Izbucul Galbinei.
   O asemenea minune a peşterilor n-are pereche în lume. EMIL RACOVIŢĂ recunoaşte “un fenomen complex al calcarului comparabil ca pitoresc cu faimoasele doline de la Skocjan din nordul Sloveniei”.
 

 

VĂ DORIM UN

CONCEDIU PLĂCUT

LA PENSIUNEA MARIA

 

 

 

CONTACT:

STELIAN GOLDIS

0740 240 251

0768 755 063

bihor2006@yahoo.com